In fiecare an, pe 29 august, crestinatatea praznuieste cu evlavie si tristete Taierea Capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul, ultima sarbatoare importanta din anul bisericesc, care se incheie pe 31 august.
Prin viata ca si prin moartea sa, Sfantul Ioan Botezatorul, cunoscut si sub denumirea deInaintergatorul si Botezatorul Domnului, ramane pentru Crestinatate un Profet si un model de viata spirituala ireprosabila. Sfantul Ioan ii invata pe contemporanii lui sa lupte pana la moarte impotriva pacatului, sa respecte dreptatea, sa asculte Legea lui Dumnezeu, pentru a inainta astfel in virtute.
La acest praznic de doliu si post aspru, Biserica face pomenirea mortii martirice a Sfantului Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre profeti, care a marturist venirea lui Hristos.Toitodata, praznicul il cinsteste cu laudele cuvenite pe Sf. Ioan Botezatorul, cel mai mare postitor si rugator dintre oameni, un apostol al pocaintei, care mustra cu asprime pe carturari si pe farisei, numindu-i naparci si pui de serpi. Ioan a fost profetul care striga in pustiu: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor” (Matei 3,2).
Istoricul sarbatorii
Pentru Ioan cea mai importanta scoala de formare duhovniceasca, de propovaduitor al pocaintei si de botezator al lui Iisus a fost Pustiul Iodanului. Cuvantul lui Ioan Botezatorul era indraznet si taia ca o sabie pacatul. El nu l-a crutat nici pe regele Irod Antipa, tetrahul Galileii, pentru pacatul sau, pentru adulterul cu Irodiada, sotia fratelui sau, Filip. Irod se casatorise cu Irodiada , sotia fratelui sau Filip, cand acesta era in viata si avusese cu ea o fiica, Salomeea. Au ramas vestite in istoria crestinismului vorbele moralizatoare ale Sfantului Ioan: „Nu ti se cade tie sa ai de sotie pe femeia lui Filip, fratele tau!”
Din Evanghelie aflam ca Irod l-a intemnitat pe Ioan pentru curajul sau, iar Irodiada, care nutrea o puternica ura impotriva Proorocului, astepta un prilej de razbunare. Irod si-a sarbatorit ziua de nastere cu mare fast, in apropierea Pastelui, invitandu-i pe nobilii regatului. Era momentul ca Irodiada sa se razbune. Cu acest prilej, fiica ei, Salomeea, a dansat cu voluptate in fata oaspetilor; a fost admirata de toti oaspetii si mai ales de Irod, care i-a promis drept recompensa orice i-ar cere, chiar si o jumatate din regat. Sfatuita de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui capul Sf. Ioan Botezatorul, drept rasplata. Irod a fost derutat, dar trebuia sa-si respecte juramantul, pentru ca de fata erau cei mai importanti nobili din regat. Sentinta a fost executata imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfantul Ioan, intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Capul insangerat a fost adus pe un platou, iar Salomeea i-a prezentat Irodiadei mult asteptatul trofeu. Irod se temea, totusi, ca Ioan ar putea invia, daca trupul ar fi ingropat alaturi de cap. De aceea, regele le-a dat ucenicilor Sfantului, doar trupul acestuia. Ei au mers in Sevastia si l-au ingropat, dupa care au mers la Iisus sa-i marturiseasca sfarsitul mucenicesc al Proorocului Ioan. In schimb, capul Sfantului a fost ingropat de Irodiada in curtea locuintei sale, la mare adancime.
Moastele Sfantului Ioan au o istorie zbuciumata
Capul Sfantului Ioan Botezatorul se numara printre cele mai venerate moaste. Dupa traditia Bisericii, Capul Sfantului Ioan a fost pierdut de trei ori si tot de atatea ori aflat. In calendarul
Ortodox sunt randuite cele trei „Aflari” ale Capului Sau, care sunt praznuite astfel: pe 24 februarie – „Intiia si a Doua Aflare”a Capului Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe 25 mai se omagiaza a treia „Aflare” a Capului Sfantului Ioan.
Traditia crestina spune ca doar Ioana, sotia dregatorului lui Irod, stia unde a ingropat Irodiada capul Sfantului Ioan. In mare taina ea l-a dezgropat si l-a dus la Ierusalim, ingropandu-l in Muntele Eleonului (Muntele Inaltarii), intr-un vas de lut.
Prima „Aflare”
Dupa multi ani, un proprietar bogat si credincios s-a facut monah sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-si acolo o chilie. Apoi, in timp ce sapa si pentru temelia unei bisericute, monahul a gasit vasul de lut care adapostea Capul Sfantului Ioan. Calugarul l-a pastrat in bisericuta sa, pana cand a intuit ca va trece la cele vesnice. De teama ca va fi pangarit de pagani, calugarul l-a ingropat din nou acolo unde le-a gasit. In timpul Sfintilor Imparati Constantin si Elena , Sfantul s-a aratat in visul a doi calugari si le-a cerut sa-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare” a veneratului cap.
A doua „Aflare”
Dupa ce Sfantul Ioan le-a dezvaluit calugarilor, locul unde este ingropat capul sau, cei doi monahi au purtat moastele intr-un sac oriunde mergeau. Dupa un timp, cei doi s-au imprietenit cu un olar si i-au dat acestuia sacul, sa – l mai duca si ei.Sf. Ioan s-a aratat in visul acestuia, cerandu-i sa fuga de calugari. Moastele i-au adus olarului multe bucurii. Cand si acesta a intuit ca nu mai are mult de trait, olarul a pus capul Sfantului Ioan intr-o racla pe care a incredintat-o surorii sale . La randul ei, sora olarului a daruit-o calugarului Eustatie, care locuia intr-o pestera. Aici, moastele au facut numeroase minuni, iar calugarul le spunea credinciosilor ca toate minunile sunt rodul puterilor sale. Afland ca va fi trimis in exil, Eustatie a ingropat moastele .
A treia „Aflare”
Dupa un timp, pestera unde a locuit Eustatie a fost locuita de mai multi calugari credinciosi, care au inaltat in apropiere o manastire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, staretul manastirii, a vazut in apropierea orasuli Emesa un foc foarte mare, in timpul unei slujbe. Asa s-a descoperit cinstitul odor, care a fost asezat in biserica cetatii Emesa din Siria .
Si la Amiens, in Franta
In vremea luptei impotriva icoanelor, Capul Sfatului a fost ingropat alaturi de trupul sau la Comani. In timpul imparatului Mihail, odorul a fost dezgropat si dus la Constantinopol, in Biserica Sfantului Ioan, in anul 860. Dupa mai bine de trei secole, in anul 1204, cruciatii au patruns in sfantul lacas si au luat o parte din capul Sfantului Ioan Botezatorul. Moastele luate de acestia au fost duse in catedrala orasului Amiens, in Franta, unde sunt venerate de credinciosi.
„Sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul este pentru crestinatate un eveniment dureros, este apogeul pacatului si desfraului de atunci al regelui Irod Antipa. Acel moment a culminat cu o crima oribila pe care , an de an, biserica o reitereaza. Praznicul acesta reprezinta un moment de gandire in profunzime morala, pentru a ne feri cat putem de pacatul desfraului si al uciderii”, ne spune parintele Valentin Fotescu, Doctor in Teologie, preot la Biserica Sfanta Vineri Noua din Bucuresti ( B-dul Nicolae Titulescu).
Ioan Botezatorul este unul dintre cei mai importanti sfinti ai crestinismului, indiferent de rit. De asemenea, este unul dintre marii Profeti ai Islamului – sub numele Yahya -, precursor al lui Iisus, la randul sau ultimul mare Profet inainte de Mahomed. Ioan Botezatorul (sau Yahya) are inchinate altare in mai multe moschei din lumea musulmana.
Datini si obiceiuri
Potrivit traditiei, in ziua acestui praznic, cunoscut in popor si sub numele de Sf. Ioan Cap Taiat, se ajuneaza. Tot prin traditie, praznicul aduce cu sine o seama de interdictii: In aceasta zi, pentru mentinerea sanatatii, este bine sa nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune si nici capatani de usturoi, care au forma rotunda, asemanatoare capului.
De asemenea, din ajunul sarbatorii si in ziua praznicului nu se mananca preparate cu varza, deoarece Sfantului Ioan i s-a taiat capul, de sapte ori, pe varza si iar a inviat.
Dintr-un sentiment de piosenie, nu se mananca rosii, nici fructe de culoare rosie si nu se bea vin rosu, alimente care amintesc de sangele varsat in timpul decapitarii Proorocului Ioan.
Unele persoane ajuneaza sau mananca numai struguri, pentru a scapa de boi mostenite din familie.
In ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie.
Acum se sfintesc la biserica mere, pere, struguri si castraveti si se impart oamenilor saraci, in amintirea rudelor decedate.
De asemenea, pentru sporul familiei si pentru alungarea bolilor, in familiile in care au murit rude in conditii suspecte sau de moarte napraznica, se respecta momentele de reculegere si se impart pachete cu struguri, paine si apa.
In acelasi timp, in aceasta zi, in gospodarii nu se foloseste cutitul nici la taiatul painii. Produsele alimentare si painea se rup cu mana.
La orase si la sate, pentru mentinerea sanatatii se pastreaza o datina straveche: postitorii consuma in aceasta zi doar turta preparata din grau sau din malai.
Sursa: click.ro