Nu toți copiii au același start în viață, dar lupta nu este pierdută nici atunci când primii ani sunt marcați de greutăți. Aflată în sistemul de protecție al statului, la 10 ani, Mariana intra în clasa a V-a fără să știe să citească. Acum, la 20 de ani, este studentă în primul an la Facultatea de Tehnică Dentară. Ce s-a schimbat între timp? Nu s-a dat bătută și a întâlnit oameni pe care îi descrie ca pe niște îngeri. „Ajungem MARI” este proiectul prin care voluntari inimoși merg în centrele de plasament și apartamentele de tip familial să le ofere copiilor și tinerilor ajutor la teme, ieșiri și activități, dar și – mai important decât toate – să le insufle încrederea care de multe ori le lipsește. Acum, ONG-ul luptă pentru încă o cauză: să ofere burse tinerilor din sistem ajunși la facultate, astfel încât aceștia să nu renunțe la studii din cauza lipsurilor. Pentru asta, strâng fonduri și vor înota, în iunie, la Swimathon.
Oameni piedici și oameni îngeri
Privind-o pe Mariana, puțini și-ar imagina ce se ascunde în spatele ochilor ei albaștri. Tânăra s-a născut într-o familie fără posibilități, care nu își mai dorea copii, iar primii ani de viață i-au fost marcați de abuz. La 2 ani și jumătate a intrat în sistemul de protecție, dar a ajuns în casa unei asistente maternale care s-a dovedit agresivă și neglijentă.
„Avea dependență de alcool și nu era o consumatoare liniștită, era o consumatoare abuzivă. Bătăile erau foarte dese. Am fost traumatizată, dar a fost o lecție. Nu s-a aflat, pentru că mi-a fost frică să povestesc. Eram amenințată că dacă o să spun o să ajung într-un centru de plasament și o să fie rău acolo, o să fiu bătută și nu o să primesc mâncare. Lucruri despre care am descoperit cu timpul că nu sunt adevărate. (…) La 10 ani eram un copil care nu știa să citească, deși intra în clasa a V-a și avea foarte multe deficiențe în privința educației școlare”, povestește Mariana.