Miercuri, 23 septembrie 2026, Aula Colegiului Tehnic „Unirea” devine locul unei întâlniri cu totul speciale. Vă invităm la un eveniment de excepție, în cadrul căruia vom avea privilegiul de a-i întâlni pe Academician Georgeta Filitti și Prințul Alexandru Caradja, personalități fascinante ale culturii și istoriei românești.
Va fi mai mult decât o lecție de istorie. Va fi o călătorie printre amintiri, povești de familie, epoci apuse și destine care au traversat timpul. O ocazie rară de a descoperi ceea ce nu încape întotdeauna în paginile manualelor: istoria spusă de oameni, istoria simțită, istoria care prinde glas.
📖 În cadrul întâlnirii va avea loc și lansarea cărții „Ecaterina Caradja Cantacuzino – O autobiografie”, o invitație la descoperirea unei personalități remarcabile și a unei lumi care merită cunoscută.
🎙️ Dialog. Mărturii. Întrebări. Descoperiri.
O întâlnire între generații, în care elevii și profesorii Colegiului Tehnic Unirea vor avea șansa de a asculta, de a întreba și de a privi trecutul dintr-o perspectivă autentică și surprinzătoare.
🗓️ Miercuri, 23 septembrie 2026
🕛 Ora 12:00
📍 Aula Colegiului Tehnic Unirea, Pașcani
Vă invităm să faceți parte din această experiență memorabilă!
Vă așteptăm cu mult drag!
Povestea fabuloasă a prinţesei Ecaterina Olimpia Caradja – articol preluat de pe Historia
Prinţesa Ecaterina Olimpia Caradja a fost răpită de tatăl ei la vârsta de 3 ani şi ascunsă într-un orfelinat. A fost găsită de o mătuşă, câţiva ani mai târziu. Prinţesa răpită în copilărie a ajuns îngerul aviatorilor în al doilea război mondial, după ce a salvat sute de soldaţi căzuţi pe proprietatea ei de la Ploieşti. Din cauza comunismului, s-a exilat în America unde a ajuns personaj de roman. La 100 de ani l-a cunoscut pe Michael Jacskon.
Prinţesa Ecaterina Caradja a trăit o sută de ani şi a avut parte de un destin spectaculos, mai puţin cunoscut în România. Despre viaţa prinţesei s-au scris cărţi în America, Catherine Caradja ajungând un cunoscut personaj de roman şi o vedetă peste ocean.
Sutele de soldaţi aliaţi pe care i-a salvat în cel de-al doilea război mondial, ascunzându-i în spitalele pe care le păstorea şi ajutându-i să treacă peste graniţă i-au spus ”Îngerul de la Ploieşti”. Americanii au numit-o Catherine Caradja şi au răsplătit-o pentru acţiunile caritabile cu medalia ”George Washington”.
După aproape un secol de viaţă şi peripeţii a venit să moară în România. În 1992, prinţesa descendentă din neamul Cantacuzinilor era bătrânica cu chipul zâmbitor lângă care s-a aşezat superstarul american Michael Jacskon, cu prilejul vizitei la Orfelinatul ”Sf. Ecaterina” (foto jos).
Povestea fabuloasă a prinţesei Caradja a început în secolul trecut. Ecaterina Olimpia Creţulescu s-a născut în Bucureşti, pe 28 ianuarie 1893. A fost fiica prinţesei Irina Cantacuzino şi a prinţului Radu Creţulescu. Părinţii au divorţat când prinţesa avea doar trei ani. Tatăl a răpit-o şi a dus-o în Anglia, unde a înscris-o într-un orfelinat, sub un nume fals pentru ca mama ei să nu o mai găsească niciodată. Irina Cantacuzino a încercat în zadar să-şi regăsească copilul. În memoria fiicei răpite, prinţesa Cantacuzino a construit o fundaţie pentru copiii orfani. S-a recăsătorit cu prinţul Nicolae Ghica şi a continuat să-şi caute copilul furat, însă încercările ei au fost în zadar. A murit fără să ştie dacă Ecaterina mai este în viaţă.
Găsită de o mătuşă, crescută de bunic
Fetiţa a fost descoperită, întâmplător, de o mătuşă, în 1908. Aceasta a gasit-o la o mănăstire franceză şi a reuşit să o aducă în România, unde a predat-o în custodia familiei Cantacuzino. Cum mamă nu mai avea, Ecaterina a fost crescută de bunicul pe linie maternă. Gheorghe Grigore Cantacuzino era prim-ministru la data la care şi-a regăsit nepoata furată. S-a ocupat ca cea mică să primească o educaţie aleasă. Prinţesa s-a şcolit la instituţii de prestigiu din Anglia şi Franţa. La încheierea studiilor, tânăra prinţesă cunoştea cinci limbi străine.
Întoarsă în ţară şi-a legat destinul de prinţul Constantin Caradja. A avut două fete: Irène Mathilde Catherine şi Marie Constance Lucie. Primul război mondial a prins-o în ţară. Se spune că a fugit din calea trupelor duşmane având la piept cele două fete micuţe, dintre care una abia avea 10 zile. A reuşit să ajungă la Moscova, unde s-a angajat ca voluntar la un spital pentru bolnavi de tifos. A contactat şi ea boala, dar a scăpat ca printr-o minune.
S-a întors în ţară, după război, şi s-a dedicat acţiunilor caritabile. A preluat în grijă orfelinatul înfiinţat de mama sa, Irina Cantacuzino, şi vreme de ani buni a fost mamă pentru câteva mii de copii care şi-au găsit casă la orfelinat. În 1920 a născut cel de-al treilea copil, o fată numită Alexandra. Soarta nu a fost deloc dreaptă cu femeia care şi-a pus viaţa în slujba ajutorării altora. A doua fiică a murit la Viena, la numai 17 ani, din cauza unei boli nemiloase. Pe Irene a pierdut-o la cutremurul din 1920.
Îngerul de la Ploieşti
Cel de-al Doilea Război Mondial a găsit-o pe prinţesă în România. A devenit un nume cunoscut la nivel internaţional, după ce şi-a riscat viaţa ajutând soldaţii să scape din calea duşmanilor. În august 1943, când câmpurile petroliere de la Ploieşti au fost bombardate, Ecaterina a cazat în spitale sute de soldaţi şi mai apoi i-a ajutat să fugă din România. Pe terenurile prinţesei au aterizat forţat, cu paraşuta, sute de piloţi americani. Prinţesa i-a salvat şi i-a îngrijit. De aici, americanii i-au dat numele de „Îngerul de la Ploieşti“. I s-a mai spus şi „Mrs Blue Cross“, datorită uniformei de asistentă în culorile albastru şi alb, cu care era îmbrăcată la spitalul la care îngrijea soldaţi.
Richard W. Britt şi William J. Fili, doi dintre piloţii salvaţi de prinţesa româncă n-au uitat-o niciodată. Au povestit cele petrecute în România, în cărţi publicate în America, în care au prezentat personajul Catherine Caradja drept un exemplu de eroism şi altrusim.
A fugit din România cu un vas petrolier pe Dunăre
Insituţiile de caritate ale prinţesei au ajuns pe mâinile comuniştilor, după 1949. A fost nevoită să fugă din ţară, ajutată de fiica sa Alexandra, care era stabilită la Paris. Aceasta i-a facilitat ieşirea din România, cu un vas petrolier pe Dunăre. Opt săptămâni de aventură a trăit prinţesa româncă până a ajuns în Austria, la Viena.
Medalia „George Washington”
Din 1955, Ecaterina Caradja s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. America a fost patria în care şi-a găsit casă mai bine de trei decenii, câtâ vreme România se afla sub regimul comunist. S-a implicat şi aici în acţiuni de caritate şi a ajuns un nume cunoscut mai ales în rândul luptătorilor din cel de-al doilea război mondial.
La iniţiativa ei a avut loc prima reuniune a peste 500 de rezervişti dintre foştii prizonieri pe care i-a cunoscut şi i-a ajutat în România. De atunci, reuniunea a devenit o tradiţie care se ţine anual în SUA. În august 1976, prinţesa a inaugurat Monumentul pentru Pace de la Valley Forge National Historical Park. Pentru faptele ei şi pentru ajutorul dat soldaţilor americani, în ianuarie 1977, prinţesa româncă a fost recompensată cu Medalia de Onoare „George Washington”.
A adoptat un neamţ, vânzător de antichităţi
În anul 1987, cu prilejul unei vizite în Germania, prinţesa a cunoscut un proprietar al unui magazin de antichităţi din Berlin, pe nume Ottomar Berbig. Cu gândul că în neamul ei nu există niciun urmaş de sex masculin care să ducă mai departe numele, prinţesa l-a adoptat pe belinez, trei ani mai târziu. Ottomar Rodolphe Vlad Dracula Prince Kretzulesco este numele pe care l-a primit vânzătorul de antichităţi în urma adopţiei încheiate în 1990, în România.
Întoarcerea acasă şi întâlnirea cu Michael Jackson
S-a întors în România după căderea comunismului. Cei pe care i-a lăsat în Ameria i-au organizat în 1991 un banchet de adio, aşa cum i se cuvenea unei prinţese. Revenită în ţară s-a mutat în vechiul orfelinat „Sfanta Ecaterina”. Aici l-a primit, cu prilejul concertului din 1992, pe superstarul american Michael Jackson. La 100 de ani de viaţă, Ecaterina Caradja a stat de vorbă cu cel mai mare star al vremii. A murit la orfelinat, un an mai târziu, după un secol de viaţă. A fost înmormântată alături de bunica, mama şi cele două fiice pierdute.