În al treilea episod din „DOSARELE ZDI” despre posibila reformă administrativ-teritorială, cel de astăzi, am abordat un aspect legat direct de comasarea comunelor, câte două până la cinci unități în una singură: ce se va întâmpla cu rețeaua școlară actuală, mult prea fragmentată? Soluția care s-a desprins, consultând mai mulți specialiști, este cea de creare a noi unități școlare, mai puternice dar mai puține, așa-numitele campusuri școlare.
Că multe dintre cele peste 2.800 de comune care există astăzi în România nu pot supraviețui fără „sponsorizări” de la bugetul de stat, aceasta se știe deja. Dar cât mai pot să reziste pe fondul anunțatei tăieri de subvenții, chiar dacă ar fi să strângă cureaua și mai mult? Numai din impozite și taxe locale nu se poate susține nicio administrație mică, cu mai puțin de 3-4 mii de locuitori. Chiar și comunele mai mari care s-ar „închide” cu cheltuielile întâmpină probleme atunci când vine vorba de cofinanțarea unor proiecte.
Reconfigurarea hărții administrative a județului a devenit mai mult decât urgentă, iar o propunere conturată de istoricul Vasile Cotiugă este un bun punct de plecare în dezbaterile publice și discuțiile care trebuie să aibă loc înainte să se stabilească precis cine cu cine se unește și ce sate pot fi incluse în localitățile de care sunt practic lipite.
De la comune, la vechile plăși
În ultimii ani, au mai fost semnale că trebuie făcut ceva în acest sens. Astfel, cu ceva mai mult de doi ani în urmă, la lansarea volumului de studii „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanţă a României”, unul dintre autori, profesorul George Țurcănașu – specializat printre altele în dezvoltare regională și amenajare teritorială – a avansat o altă idee, ceva mai drastică. George Țurcănașu, care predă la Facultatea ieșeană de Geografie și Geologie, a menţionat necesitatea existenţei în continuare a comunelor, dar că plasa/ districtul ar putea să preia o bună parte prerogativelor mai multor comune. Practic, din comunele existente acum în România ar rămâne circa 400 de plase (plăși, cum li se spunea în vechime), cu menținerea în primăriile de comună a unui număr redus de angajați – cum ne spunea și primarul din Țigănași.