O tânără de 19 ani din Hârlău, născută într-o familie de români, trăieşte de aproape două decenii într-una dintre cele mai ermetice comunităţi de căldărari din România. Mihaela Stănescu, sau „Regina“, cum este ea strigată de apropiaţi, grăieşte mai bine în ţigăneşte decât în româneşte, şi e foarte mândră de comunitatea care a adoptat-o încă de la vârsta de trei luni. „Când era mai mică, era blondă-blondă, şi avea ochii albaştri. Acum s-a vopsit… Da’ eu căldărăriţă am văzut-o de mică“, ne-a mărturisit mama sa, Aurora. Deşi căldărăriţă din moşi-strămoşi, are şi ea o familie cu o poveste la fel de uluitoare ca a „Reginei“: Aurora e căsătorită, la rândul ei, cu un căldărar, dar unul înfiat în copilărie tot de la o familie de români. Povestea „Reginei“ şi a familiei ei atât de frumos corcită, n rândurile de mai jos:
O poveste uluitoare: Regina, fata româncă crescută de căldărari Acum două decenii, soţii Aurora (53 de ani) şi Mihai Stănescu (50 de ani) se plimbau prin satele din judeţul Iaşi cu oale, cazane şi bălii, ca să câştige şi ei de-o pâine. Într-una dintre zile au ajuns la Belceşti şi, din casă în casă, au dat peste o familie de români necăjită tare, în a cărei bătătură tocmai fusese adusă de la spital o mogâldeaţă blondă, cu ochi albaştri. Era al patrulea copil al familiei. Venirea ei pe lume nu a adus însă prea multă bucurie părinţilor, care erau despărţiţi şi trăiau în sate diferite. Condamnată s-o crească într-o sărăcie lucie, mama a decis să caute un alt viitor pentru mezină. Pentru că anii erau grei, vremurile proaste, iar doritori nu se prea găseau în sat, a recurs la un gest extrem: a dat-o unei familii de ţigani. „În timp ce noi umblam cu cazane, cu bălii, – cum era pe vremea aceea -, a venit femeia şi mi-a spus: «Văd că nu aveţi copii… Nu vrei să vă dau o fată?». Femeia aia nu avea unde să stea, şi nu ştia unde să dea fata. Eu am vorbit cu soţul, şi, fiindcă nu aveam copii, am zis «Hai să o înfiem!». După aia am mers la tribunal, la judecătorie… Am făcut toate actele“, ne-a povestit Aurora Stănescu.