Sâmbătă, 27 iulie, romanii prăznuiesc Sfântul mare mucenic şi tămăduitor, doctor fără arginţi Pantelimon. Fratele mai mic al Sfântului Ilie, Sf. Pantelimon, cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul, încearcă să-l facă pe acesta să fie mai îndurător cu credincioşii care cad în pacat. Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină.
Se zice ca in ziua de Sf. Pantelimon, cerbul iese din apa si aceasta incepe sa se raceasca, frunza teiului se intoarce pe dos, semn ca vara se duce si lasa in locul ei iarna. In aceasta zi se mananca porumb si dovlecei pentru a fi mai vigurosi in timpul iernii. In ziua de Sf. Pantelimon se impart multe fructe, pentru ca poamele sa nu fie viermanoase anul urmator.
De asemenea, se mai spune ca oamenii care lucreaza in ziua de Sf. Pantelimon sunt condamnati sa se imbolnaveasca de ciuma, sa aiba parte de ceasuri negre si pagube in viata de familie.
Cine a fost Sf. Pantelimon
Sfantul Pantelimon s-a nascut in anul 284 d.Hr, in orasul Nicomidia. A trait in timpul imparatului Maximian (286-305). La nastere a primit numele de Pantoleon, un nume pagan care inseamna „cel in toate puternic ca un leu”. Dupa ce a primit Taina Botezului de la preotul Ermolae, a luat numele Pantelimon, „cel cu totul milostiv”.
Sf. Pantelimon si-a impartit mostenirea sa saracilor, a eliberat sclavii si s-a dedicat ingrijirii bolnavilor. Acestora, pentru a-i putea vindeca, le cerea sa creada in Mantuitorul Iisus Hristos, cel venit pe pamant pentru a ne vindeca de toate bolile sufletesti si trupesti.
Imparatul Maximian a dorit sa-l faca doctorul sau personal, dar i-a cerut intai sa renunte la crestinism. Sfantul a refuzat si atunci imparatul a poruncit sa-i taie capul. Citeşte mai multe pe Sfatul Părinţilor.
Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor, doctor fără de arginţi Pantelimon, frate spiritual cu Sf. Ilie, este mijlocitor pe lângă acesta pentru a fi mai îndurător cu credincioşii care cad în păcatele lumeşti. De aceea, Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină. Din ziua praznicului, vara se întâlneşte cu iarna: cerbul iese din apă şi aceasta se răceşte. Frunzele teiului se întorc pe dos, plângând plecarea verii şi apropierea iernii. În amintirea lui, ortodocşii, greco-catolicii şi romano-catolicii îl prăznuiesc în fiecare an, în ziua de 27 iulie.
sursa Realitatea