Sunt vremuri grele pentru legumicultori. Lipsiți de sprijinul statului și de o piață corectă de desfacere, sunt obligați să-și vândă marfa intermediarilor, cu prețuri infime. Ce nu vând aruncă la gunoi sau pregătesc compost pentru îngrășarea pământului din solarii. Se întâmplă peste tot în țară. În materialul următor vă arătăm ce se întâmplă în cel mai important bazin legumicol de lângă București: Vidra, județul Ilfov.
Lângă solar, Ioana Cristea, fermier în Vidra, Ilfov, dă cu o furcă la o parte o grămadă de crengi uscate, coceni și paie sub care sunt roșii și ne arată:
– Ia uitați-le unde le-am pus ieri! Le vedeți? Ia uitați! Și mai e și mai încolo!
– Dar de ce le-ați aruncat, doamnă?
Pentru că nu a avut unde să le vândă!
– Cu ce preț ați vrut să le vindeți?
– Nu mai contează prețul! Conta să avem unde să le ducem, să le vindem! Nu mai conta prețul! Le dădeam… Asta era. Dar unde să ne ducem cu ele? Dacă acolo de se duce și n-are locuri… Se duce de la 12 noaptea, nu găsește loc. Asta e! Ce să facem?
În grămada aruncată de Ioana sunt peste o sută de kilograme de roșii. Multe sunt mai arătoase decât multe surate rânduite la 3 – 4 lei pe tarabe. Au ajuns la gunoi din cauză că n-a găsit loc de vânzare în nicio piață din București și nici nu a putut să le vândă măcar intermediarilor. O jumătate de dubă cu marfă și luni întregi de muncă s-au irosit. Pățește regulat acest coșmar. Dintr-un singur motiv: n-are piață de desfacere!
Intermediarii au invadat piețele
– În piață nu puteți să vindeți?
– Păi unde să ne ducem în piață? Avem locuri?
– Păi, n-aveți locuri?
– N-avem!
– Păi cum așa? Producătorul nu trebuie să…
– Nu are voie producătorul! Doar intermediarii au voie în piețe!
– De ce?
– Pentru că noi nu avem! N-avem locuri! Unde ne ducem, nu avem! spune Ioana.
Vinete, roșii, ardei ajung compost pentru solarii
Liviu, vecinul de casă și de solarii trăiește același calvar: Produce prea puțin ca să livreze în hipermarketuri, e refuzat de micile magazine, nu găsește tarabă în piețe și este obligat să-și vândă marfa intermediarilor. Ce nu vinde aduce acasă. Și din cauză că n-are nici spații frigorifice de depozitare, aruncă în grădină. Le amestecă în paie, le toacă, pune pământ peste ele și face compost pentru solarii.
– Sunt multe! E plin. Și acolo, și acolo! Trebuie să le arunc, că n-am ce să fac cu ele! spune Liviu Biliboc, fermier din Vidra.
– Ce ați aruncat aici? Vinete?
– Vinete și niște ardei. Roșii… Ce-am mai avut.
– Cam câtă marfă aruncați?
– Peste o tonă!
– Pe an!?
– Peste o tonă pe an, da!
Este-n perioada recoltării vinetelor și-a ardeiului. Ce se coace culege. La două-trei zile, Liviu Biliboc culege. Pune-n garaj, ambalează-n cutii și pregătește pentru samsari. Sunt unica variantă de afacere pentru familia lui. Ce nu vinde aruncă.
– Normal că la intermediari! Păi dar altfel, cum? Că dac-aș vrea să mă duc eu undeva să le vând, nu am unde să le vând. Pentru că-n piață sunt tarabele ocupate și singurul loc unde poți să-ți comercializezi marfa e târgul de la Pucheni, explică fermierul.
Cât costă legumele la producători și cât ajung să coste în piață
Pe piață, la tarabă, vânăta se vinde acum cu 4 – 5 – 6 lei kilogramul. În funcție de categorie, mărime. Dacă are noroc, Liviu își vinde vinetele către intermediari cu maximum un leu și 50 de bani kilogramul. Iar pe ardei, chiar dacă-i 5 – 6 – 7 lei kilogramul la tarabă, se așteaptă să obțină cel mult 2 lei.
– În momentul de față, prețul e undeva la 1 leu și 25 – 1 leu și 50. Că e roșie, că e vânătă, că e ardei kapia, că e ardei gras: 2 lei, un leu 80, un leu și 70.
– Și-n piață cât este?
– Păi în piață kapia e 6 lei, 7 lei.
– Și mi-l dați cu un leu și 50?
– Păi vi-l dau! Că n-am încotro!
– Așa este mereu?
– Da! Da!
– Nu aveți o piață de desfacere?
– Nu…
O soluție există, dar nu sunt bani
În Vidra, Ilfov, peste 80% din populație cultivă legume în solarii. Primăria încearcă, de ani buni, să amenajeze un depozit frigorific și-o fabrică de conserve. Din lipsă de bani, însă, n-a reușit.
– Cred că asta ar fi soluția pentru fiecare zonă care produce legume: să înfințăm niște fabrici de procesare pentru aceste legume care nu ar trebui să ajungă la gunoi. Ar trebui să le procesăm. E o legumă cu gust, o legumă românească. Ar trebui să procesăm, să facem sucuri, să facem tot felul de produse din aceste legume, spune Marian Tudor, primarul din Vidra, Ilfov.
– Și de ce n-o faceți?
– Din cauza fondurilor! Este undeva la un milion de euro!
– N-aveți bani.
– Noi n-avem banii aceștia ca să putem să achiziționăm această făbricuță.
Din primăvară, administrația Vidrei s-a orientat spre ajutorul european. A făcut câțiva pași pentru construcția fabricii de procesare cu fonduri europene. Pași mărunți. Lucrează la proiect. Speranța e ca măcar peste doi ani, în Vidra să nu se mai arunce legume la gunoi.