Consumul de mici în ziua de 1 Mai s-a impus, în ultimele decenii, drept unul dintre cele mai populare obiceiuri din România. Dincolo de imaginea familiară a grătarelor în aer liber, tradiția reflectă o evoluție complexă, în care influențele culinare, transformările sociale și reinterpretarea unei sărbători istorice au contribuit la apariția unui ritual contemporan cu puternică încărcătură simbolică.
În România, data de 1 Mai este stabilită oficial ca zi liberă nelucrătoare, în baza prevederilor Codul Muncii. Aceasta face parte din calendarul sărbătorilor legale și este recunoscută la nivel național ca zi de repaus pentru majoritatea angajaților.
Micii pregătiți de 1 Mai: De la improvizație culinară la preparat emblematic
Originea micilor este plasată în București, în secolul al XIX-lea, într-un context urban marcat de interferența influențelor orientale și occidentale. Potrivit relatărilor istorice, preparatul ar fi apărut la hanul „La Iordachi”, ca rezultat al unei improvizații generate de lipsa învelișurilor („mațe”) pentru cârnați. În aceste condiții, carnea tocată a fost modelată și preparată direct pe grătar, fiind rapid adoptată de publicul urban al epocii.