Creştinii ortodocşi sărbătoresc mâine Joia Mare. Această zi din săptămâna patimilor are semnificaţii religioase importante pentru că se citesc cele 12 Evanghelii dar şi tradiţii şi superstiţii păstrate cu sfinţenie din strămoşi. Printre cele mai cunoscute sunt vopsitul oualelor dar şi aflarea ursitului.
Joia Mare este cunoscută în cultura populară ca ziua în care se înroşesc ouăle, pentru că se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfinţite şi îngropate în curte, apară locuinţa.
În funcţie de zonă gospodinele urmează anumite ritualuri şi tehnici pentru colorarea ouălelor.
Printre cele mai întâlnite modele pictate pe ouă sunt romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunză de stejar, steaua magilor, cârligul ciobanului sau crucea Paştelui. Mai nou se întâlnesc icoane pictate pe ouă sau în interiorul oului. Tot un motiv tradiţional îl constituie încondeierea cu modele de pe cămăşile populare.
Spiritualitatea românească păstrează şi câteva legende referitoare la înroșirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat, iar ei au răspuns că Hristos va învia, atunci când se vor înroşi ouăle din coşul ei. Şi de îndată, ouăle s-au făcut roşii. Se mai spune că, după Înviere, jidanii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele s-au prefăcut în ouă roşii.
Altă legendă spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă şi ele s-au înroşit de la sângele ce cădea din rănile Domnului. Există şi alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atât de răspândit pe teritoriul românesc, aşa cum era şi în trecut, ceea ce l-a făcut pe un călător turc din secolul al XVIII-lea să numească Paştele sărbătoarea de ouă roşii a crestiniilor valahi.
În anumite zone ale ţării tinerii respectă anumite ritualuri pentru a-şi vedea ursitul. De exemplu, În Muntenia, în Joia Mare, în timpul Deniei celor 12 Evanghelii, băieţii şi fetele tinere aduc o sfoară şi după fiecare evanghelie citită leagă un nod, punându-şi o dorinţa şi rugându-se cu ardoare pentru împlinirea ei. Această sfoară se ia acasă şi se pune în noaptea de joi spre vineri sub pernă pentru a-l visa pe cel ursit.