Noul Cod de procedură fiscală, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, prevede, în plus, față de legea anterioară, patru situații în care Fiscul decide să inactiveze o companie. Consecința este că atât societatea inactivată, cât și partenerii săi de afaceri își pierd dreptul de a deduce cheltuielile și TVA.
Inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, durata de funcționare a societății expirată, lipsa organelor statutare, durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social expirată sunt cele patru noi situații pentru care Fiscul decide să inactiveze o companie.
Până acum, erau prevăzute trei cazuri – care rămân valabile – respectiv: nedepunerea niciunei declarații fiscale într-un semestru (formularele 100, 112, 101, 300, 301, 390), sustragerea de la control prin declararea unui domiciliu fiscal neidentificabil și nefuncționarea la domiciliul fiscal declarat.
Pentru cele patru noi situații, declararea inactivității se face lunar, după primirea informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului sau a verificărilor din teren, se arată în procedura Fiscului, iar decizia produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.
Totodată, sediile secundare sunt, la rândul lor, inactivate, după ce sunt identificate în baza de date a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Inactivarea se face și dacă inspectorii fiscali sau cei antifraudă descoperă că domiciliul fiscal este fictiv. Autoritățile întocmesc un proces verbal de constatare. Înainte de a lua decizia, trimit o notificare, iar în lipsa unui răspuns, continuă procedura.
De exemplu, dacă fac un control și, ca urmare a deplasării la fața locului, constată că adresa la care a fost declarat domiciliul fiscal nu există, întocmesc un proces-verbal, iat ulterior solicită, în scris, prezența la sediul ANAF. Neprezentarea este urmată de un dosar și de inactivare.
Inactivii și partenerii lor pierd dreptul de deducere