Noaptea de 30 octombrie 2015. În clubul Colectiv, în care se aflau în jur de 300 persoane, a izbucnit un incendiu care a luat viaţa a 64 de tineri. Alţi 146 au fost răniţi şi şi-au privit prietenii cum mor. Coşmarul supravieţuitorilor continuă şi după doi ani.
„Au trecut foarte repede aceşti doi ani. Încerc să fie ca înainte, dacă nu m-ar durea… te ţine pielea. Când e mai urât afară, se strânge pielea. Dar e mai greu că îţi lipsesc, că nu îţi vezi prietenii, decât durerea ta. Am pierdut 10 prieteni, incluzând trupa. Timpul le rezolvă pe toate, dar doi ani e puţin. (…) Parcă-i ieri. Câteodată te simţi normal. Eu nu am visat niciodată că ard, dar îmi visez prietenii, am coşmaruri, eu neavând coşmaruri înainte. Plâng şi acum. Plângi când îţi aduci aminte, plângi pentru că îţi este greu. Am plâns şi în spital, la un moment credeam că nu o să mai am lacrimi. Plângeai de durere, plângeai de durerea altora, de mila asistentelor, de a ta. Unii nu ies din casă deloc, decât la tratament”, povesteşte Livia Lupu, unul dintre supravieţuitorii incendiului.
Livia nu a uitat nicio clipă cum a început totul. Retrăieşte acele momente cu aceeaşi intensitate ca în noaptea tragicului eveniment.
„Eu am văzut perfect tot, pentru că eram la prima masă. Au pornit artificiile, au făcut un „fâs”, a încercat cineva să stingă cu paharul de bere. A cerut un extinctor care nu a făcut nimic, pentru că nu mergea. A spus Găluţ (Andrei Găluţ, solistul trupei Goodbye to Gravity, n.r.): „Asta nu era în program, ieşiţi”. A fost foarte repede. Atât a fost. Câteva secunde. Eu am intrat pe un hol şi acolo am rămas, nu am văzut ce era în spate. Eu am fost blocată în uşa ce era închisă, nu am putut ieşi. Mă călca lumea, am avut picioarele vinete. Degetele mi-au fost strivite. Când s-a deschis uşa, eu am avut instinctul de a mă face ghem, apoi şi flacăra a ieşit peste mine. M-au scos un prieten şi Adi Despot de la Viţa de Vie”, povesteşte tânăra.
Continuarea aici.