Când ne mișcăm, mușchii preiau zahărul din sânge fără ajutorul hormonului insulină. Mișcarea devine astfel cel mai mare ajutor cardiometabolic cunoscut. Explicăm, începe ”Doctor de bine”.
Auzim frecvent în jurul nostru întrebarea ”de ce să facem sport, dacă nu avem probleme cu greutatea?”. Mai ales când nu ne place mișcarea.
Ei bine, de data aceasta nu contează ce ne place și ce nu. Trebuie să ținem cont că rezistența la insulină apare și dacă nu suntem supraponderali. Iar această rezistență distruge toate sistemele metabolice ale organismului, dacă nu este tratată cu mișcare.
În lipsa mișcării, sedentarismul dezvoltă invariabil așa numita rezistență la insulină. Celulele din mușchi, din ficat ori din grăsime nu răspund eficient la hormonul insulină. Determină pancreasul să producă în exces insulină. Așa crește glicemia si apare prediabetul. Dar problema se tratează cu mișcare, pentru că mușchii trag singuri glucoza din sânge.
Dr. Bogdan Pascu, medic endocrinologie pediatrică: ”Tratamentul principal din punctul meu de vedere este activitatea fizică pentru insulino-rezistență. În momentul în care activez mușchii, glucoza din sânge intră majoritar pasiv din mușchi. Ce înseamnă asta? Că insulina nu mai este necesar să crească la un nivel atât de ridicat. Practic, reușesc să-mi controlez vârfurile de glicemie făcând activitate fizică. Este important că efectul ăsta e păstrat până la 24-48 de ore”.