În copilărie, vacanțele de vară păreau fără sfârșit și așteptarea între două Crăciunuri părea să dureze nu un an, ci mai mulți. Pe măsură ce îmbătrânim, avem, dimpotrivă, impresia că săptămânile, lunile și anotimpurile trec în viteză. De ce se întâmplă asta? Percepția timpului se schimbă pe parcursul vieții, iar la vârsta adultă, timpul pare să curgă din ce în ce mai repede. Așa se face că dacă ne simțim permanent presați și depășiți este și din cauza acestei percepții deformatE.
E vina biologiei sau a cui? Mai multe teorii încearcă să explice această senzație de accelerare a timpului odată cu vârsta. Una dintre aceste teorii spune că este vorba despre o degradare progresivă a ceasului nostru biologic, din cauza încetinirii naturale a metabolismului nostru pe măsura trecerii anilor: când îmbătrânim, respirația și bătăile inimii se domolesc. În cazul copiilor, dimpotrivă, inima lor bate mai repede, iar plămânii sunt activați în mai mare măsură. Această intensitate mai mare a activității lor biologice este cea care le dă iluzia unui timp dilatat.
E vina rutinei? O altă teorie sugerează că această senzație are legătură cu cantitatea de noi percepții la care suntem expuși pe parcursul vieții. În fața unor stimuli inediți, creierului îi trebuie mai mult timp să trateze informația, ceea ce dă senzația că timpul se dilată: de aceea cei care au supraviețuit unui accident vorbesc adesea că au impresia unui film care se derulează cu încetinitorul în secundele care preced evenimentul.
Atunci când trecem printr-un eveniment neașteptat, creierul trebuie să se ocupe brusc de o mulțime de informații noi și stochează probabil amintiri mult mai bogate și mai detaliate decât este obișnuit. În amintirea noastră, evenimentul pare mai lung decât este în realitate, așa cum o arată experiența celor care sunt amatori de căderi în gol.
Dar cum explică asta faptul că timpul pare să treacă mai repede odată cu vârsta? Luați în calcul mediul dumneavoastră de adult: totul vă este familiar. Deja nu mai remarcați detaliile din casa sau biroul dumneavoastră, asta în timp ce pentru un copil, totul este nou și necunoscut, lumea este plină de noi experiențe care îl așteaptă. Creierul său tânăr nu încetează să-i configureze percepțiile din lumea exterioară și această intensă activitate psihică îi dă impresia că timpul se scurge lent, în timp ce pentru un adult angrenat în rutina cotidiană procesul este exact invers.