Iepurașul care aduce ouăle de Paște a debutat într-o antologie medicală germană din 1682. În funcție de vârsta observatorului, Paștele fie celebrează miracolul Învierii lui Iisus Hristos, fie miracolul unui iepure care face ouă de ciocolată și apoi le ascunde prin casă.
Iepurașul care aduce ouăle de Paște a debutat într-o antologie medicală germană din 1682.
În funcție de vârsta observatorului, Paștele fie celebrează miracolul Învierii lui Iisus Hristos, fie miracolul unui iepure care face ouă de ciocolată și apoi le ascunde prin cotloanele casei.
De unde a apărut Iepurașul de Paște și cum de și-a vârât codița pufoasă într-o sărbătoare creștină? Iepuri care să facă ouă nu apar nicăieri în Noul Testament, însă apar – ce bizarerie! – în literatura științifică.
Prima mențiune a fost într-o colecție de eseuri medicale publicată în 1682 în Germania. Cel mai ciudat eseu din această colecție este o dizertație de 16 pagini despre ouăle de Paște, scrisă de tânărul doctor și teolog german Johannes Richier.
În lucrarea sa, Richier descrie un personaj din vestul Germaniei numit „Osterhase” – adică Iepurele de Paște – despre care se spunea că depune și ascunde ouă colorate prin case și grădini, pentru a fi descoperite de copii – și de adulții naivi.
Fiind medic, Richier a scris despre Iepurele de Paște și ouăle sale doar pentru a-și avertiza cititorii: „Tinerii își pierd adesea sănătatea din cauza acestor ouă de Paște, pentru că le înghit cu lăcomie, fără sare, unt ori alte arome, rezultând dureri de burtă”.
În ciuda avertizării lui Richier, popularitatea Iepurașului de Paște a continuat să crească și curând a trecut Atlanticul, în Pennsylvania. Pe măsură ce legenda s-a împrăștiat, copiii entuziaști au început să construiască mici cuiburi în care iepurele
să-și depună ouăle. În cele din urmă, iepurele de câmp a devenit un iepuraș drăgălaș, iar cuiburile au evoluat în ceea ce găsim azi la supermarket: coșurile de Paște.