În fiecare an, pe 7 august, biserica o cinstește pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, una dintre cele mai iubite sfinte ale ortodoxiei românești. Cunoscută pentru viața sa ascetică și anii petrecuți în rugăciune și nevoință, ea este considerată un exemplu de credință, smerenie și dăruire spirituală. Cu prilejul acestei sărbători, numeroși români își celebrează onomastica, iar în mai multe biserici și mănăstiri sunt oficiate slujbe și organizate pelerinaje în cinstea Cuvioasei.
Exemplul său de viață continuă să inspire generații de credincioși, care îi cinstesc memoria și îi rostesc numele cu evlavie. Cine a fost Sfânta Teodora de la Sihla Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla a trăit în secolul al XVII-lea, în ținutul Moldovei, într-o familie profund credincioasă. Încă din tinerețe a simțit chemarea către viața duhovnicească, iar după o perioadă petrecută în viața de familie a ales, cu binecuvântare, calea monahală, dedicându-se rugăciunii, postului și smereniei. Mai târziu, a ales să trăiască în deplină retragere, în Munții Sihlei, unde și-a petrecut anii în nevoință și rugăciune neîncetată.
Viața sa simplă, marcată de credință și de apropierea de Dumnezeu, a făcut ca numele său să fie păstrat cu evlavie de generații întregi de credincioși. Prin exemplul personal, Sfânta Teodora de la Sihla a rămas un simbol al răbdării, al smereniei și al dăruirii totale față de viața spirituală.