Rusaliile reprezintă consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci şi fiecărui creştin în parte, cu darurile sale. Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt şi o sărbătoare de mulţumire pentru harul Mirului.
Tradiţiile de Rusalii se întemeiază pe credinţa în viaţa veşnică, în existenţa spiritelor rele (diavoli) şi în posibilitatea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi, scrie crestinortodox.ro.
Rusaliile – „Pogorârea Duhului Sfânt” – se prăznuiesc întotdeauna duminică, la cincizeci de zile după Învierea Domnului. În ajunul acestei duminici, sâmbătă dimineaţă, se face pomenirea morţilor. În popor, această sâmbătă este numită „Moşii de Vară”, „Moşii de Rusalii” sau „Moşii cei Mari”.
Grija pentru cei morţi
Sâmbătă, înainte de Rusalii, după slujba Parastasului, credincioşii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiţi în Domnul. Acum se dau de pomană străchini noi cu mâncare. Aceste vase româneşti din lut (materia potrivită pentru vasele de pomenire) se mai numesc şi „moşoaice”, de la numele colectiv de „moşi”, dat tututor celor adormiţi.
În vasele pentru pomană se pune o băutură curată (apă de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun şi alte mâncăruri, precum fructe, plăcintă, caş, ouă, mămăligă sau ciorbă de pasăre. Nu pot lipsi pâinea (colacul) şi lumânările.
Mânerele coşniţelor şi vasele de pomană se împodobesc frumos, cu flori de trandafir şi fire de busuioc. Când se ajunge la casa celui căruia i se împarte, se aprinde lumânarea, care este înfiptă în colac. În acest moment are loc un schimb, fie el cât de mic. Astfel, cel care primeşte pomană, împarte la rândul său pentru cei adormiţi din neam.
Cei credincioşi nu mănâncă nimic în această zi, până nu termină de împărţit pomană pentru apropiaţii trecuţi în nefiinţă. Chiar şi cei mai puţin credincioşi spun că nu este bine să mănânci ceva în această zi, fără a da mai întâi ceva de pomană.
Frunzele de tei
Duminica Rusaliilor, când este prăznuită Pogorârea Duhului Sfânt, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorât peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt închipuite astăzi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credincioşi la biserică, spre a fi sfinţite. După slujbă, frunzele se iau acasă şi se aşează la icoane şi la uşi.
În popor se crede că frunzele şi ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele. Această credinţă populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfinţirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
Sfinţirea semănăturilor
Îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul şi credincioşii merg pe câmp şi săvârşesc Sfestania, adică sfinţirea mică a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât şi de fiecare credincios în parte.