În fiecare an, pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci, unul dintre cele mai importante praznice ale calendarului creștin. În tradiția românească, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Ziua Crucii și marchează, dincolo de semnificația sa religioasă importantă, un moment de trecere între vară și toamnă. De această zi sunt legate mai multe tradiții, atât religioase, cât și populare.
Ce semnificație are sărbătoarea Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită întotdeauna la aceeași dată, 14 septembrie, indiferent de ziua săptămânii în care cade. Este o zi de post, cinstită de Biserică în amintirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos. Deși praznicul vorbește despre suferința lui Iisus răstignit, sensul său este unul al biruinței, astfel că prin jertfa și Învierea lui Hristos, Crucea a devenit semn al mântuirii, al iubirii și al vieții veșnice.
Sărbătoarea din 14 septembrie îi cheamă pe credincioși să cinstească Sfânta Cruce, altarul de jertfă pe care Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pentru mântuirea lumii.
Potrivit tradiției bisericești, Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a mers la Ierusalim din dorința de a descoperi locurile sfințite prin Patimile, moartea și Învierea Domnului. În urma cercetărilor făcute pe Golgota au fost găsite trei cruci. Crucea Mântuitorului ar fi fost recunoscută printr-o minune, atingerea ei a vindecat o femeie grav bolnavă sau, după o altă mărturie păstrată de tradiție, a readus la viață un om mort.
Vestea aflării Sfintei Cruci a adunat o mare mulțime de credincioși. Pentru ca toți cei prezenți să o poată vedea și cinsti, episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat-o înaintea poporului. Credincioșii s-au plecat în rugăciune și au rostit ”Doamne, miluiește!”. Acest gest de înălțare solemnă a dat numele sărbătorii păstrate până astăzi în calendarul Bisericii.